Dreptul transporturilor şi dreptul constituţional în Germania

Dreptul transporturilor prezintă, aşadar, conexiuni cu dreptul internaţional public, în problematica teritoriului şi al regimurilor internaţionale ale unor spaţii în dreptul internaţional contemporan, în măsura în care acesta utilizează terminologia specifică acestor spaţii, terminologie de a cărei definire şi stabilire a conţinutului se ocupă dreptul international public, şi, totodată, apelează la un set de reguli şi principii ale zonelor geografice analizate, zone ce au un regim juridic stabilit şi guvernat de normele dreptului internaţional public.
Conexiunea dintre aceste două ramuri, făcând parte din două sfere diferite ale dreptului - public şi privat -, este posibilă în special datorită caracterului extrateritorial al anumitor categorii de transport.

Conexiunea dreptului transporturilor cu alte ramuri de drept

Principiile ce guvernează dreptul transporturilor sunt rezultate din norme specifice acestuia, dar regăsim printre acestea şi o serie de principii preluate din Constituţie, aşa cum sunt: asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi a mărfurilor sau aplicarea prevederilor din convenţiile şi acordurile la care Germania este parte.
Dreptul la liberă circulatie, drept consacrat de Constitutie, este cel ce asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului, sub ambele sale aspecte: libera circulaţie pe teritoriul Germaniei şi libera circulaţie în afara teritoriului. Principiul nu trebuie privit ca promovând o libertate de circulaţie absolută, ci o libertate guvernată de reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii stabilite de lege. Aceste condiţii ce privesc exercitarea dreptului la liberă circulaţie urmăresc, de fapt, ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, normala desfăşurarea a relaţiilor cu alte state.
Totodată, Constituţia Germaniei promovează şi un principiu de actualitate - prioritatea reglementărilor internaţionale în raport cu cele interne, ce urmăreşte, pe de o parte, afirmarea unei viziuni moderne privind raportul drept internaţional - drept intern -, iar, pe de altă parte, evidenţierea receptivităţii şi permisivitătii sistemului de drept german faţă de reglementările internaţionale.

Dreptul transporturilor şi dreptul administrativ în Germania
Latura sancţionatoare a dreptului transporturilor presupune referiri obligatorii în completare la dreptul administrativ, în materie de contravenţii. Pretenţiile părţilor contractului de transport pot fi satisfăcute pe două căi: reclamaţia adiministrativă şi acţiunea in justiţie în faţa instanţelor competente. Reclamaţia administrativă reprezintă un mod eficient de preîntămpinare a litigiilor şi de rezolvare a pretenţiilor pe care le ridică cealaltă parte a contractului de transport împotriva cărăuşului.
Această fază prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti reprezintă o particularitate a dreptului transporturilor ce are drept scop încercarea rezolvării amiabile a neînţelegerilor, operativitatea mai mare în valorificarea pretenţiilor faţă de cărăuş şi, nu în ultimul rând, necesitatea degrevării instanţelor judecătoreşti de numărul mare de litigii ce au drept obiect pretenţii izvorâte din contractele germane de transport.
0 altă particularitate faţă de dreptul comun constă în faptul că dreptul de a decide revine cărăuşului şi nu asistăm, ca în dreptul comun, la negocieri din poziţii de egalitate a părţilor.

Regulile constituţionale ce rezultă din acest principiu sunt: interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti in concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care Germania este parte şi acordarea de prioritate reglementărilor internaţionale din tratatele ratificate de ţara noastră in raport cu cele interne, în cazul în care există neconcordanţe între acestea.